Lampa

Locuri,lucruri uitate

          Uneori linistea-i deplina, incat se aude cum praful se aseaza, sentimente multiple, melancolie,tristete, resemnare ,regretarea timpului pierdut..... evolutie, toate vin de parca ar fi spart un zid de cristal, care le pastra intr-o puritate intangibila.           

          Patrunderea intr-un loc uitat, nemaivazut de timp, este ca un moment de redescoperire, de identificare si de ajungere la efemeritatea inevitabila a ceea ce exista.Timpul conserva, pastreaza usa in permaneta deschisa, intervine alegerea...praful se aseaza si inchide usor, incet ca intr-o capsula tot ceea ce a fost candva, trait, utilizat, impartit, cercetat.Sentimentele inmagazinate, clipe pentru moment uitate,raman sub praf asezate in locuri nemaicautate facand parte din eternitate.

          Toate lucrurile vibreaza, si au acaparat si acapareaza tot ceea ce le-a fost dat sa vada, uneori fiind tratate, cu dispret aruncate in colturi uitate ,nemai fiind utilizate de ani si ani sub praf uitate stau intristate.Departe ne este gandul si trairea incapsulata si intotdeauna limitata la ceea cea fost, un obiect, un loc, care ne trezeste parca din adormirea bolnavicioasa a vietii cotidiene... Zburam cu gandul de colo pana colo nepuntandu-l priponi undeva departe, acolo unde nici nu stim...., dupa care sa fugim macar pentru o secunda undeva unde nu am mai fost si unde nu o sa mai fim sa vedem ce fel de praf o sa gasim.... !